Mă gîndeam la răspunsul meu iniţial, ce fusese unul negativ, şi regretam că m-am lăsat convinsă. Nici nu îmi dădeam seama exact cum, cert e că tot stresul şi toată presiunea mă faceau să mă simt extrem de incomfortabil şi mă întrebam de ce m-am pus singură în situaţia asta. Standardele erau înalte, moţiunile prea grele şi necesitau multă pregătire (de care noi nu am prea avut parte, pentru că ne-am decis destul de tîrziu să participăm), iar nouă meciuri suna aproape imposibil.

 

Acum, cînd mă gîndesc la cele cinci victorii pe care le-am avut – unele ridicol de uşoare, unele pur noroc, iar altele o adevărată provocare (care chiar ne-au adus o satisfacţie semnificativă) – realizez că poate am exagerat. Poate am dramatizat puţin. În acelaşi timp, însă, poate că de fapt nici standardele nu au fost chiar aşa înalte cum ni se spusese, pentru că în final surprinzător de multe echipe începătoare au participat la această competiţie prestigioasă, fapt ce ne-a facilitat şi nouă cîştigurile.

Deşi mi-au displăcut destul de puternic moţiunile prepared, m-au surprins extrem de plăcut cele impromptuu, deoarece contrar aşteptărilor noastre, s-au focusat în principal pe probleme sociale. Iar în aceste cazuri m-am simţit extrem de avantajată, avînd în vedere că tratau subiecte ce mă interesează şi despre care îmi place să citesc sau să le dezbat cu prietenii în timpul liber. Astfel, consider ca cele mai bune discursuri ale mele (dintre toate meciurile în cadrul FNDA, dar şi din întreaga mea “carieră” de debater) au fost cele în care am vorbit despre terorism, amnistie, feminism şi responsabilităţile studenţilor internaţionali.

Iar dacă ar fi să aleg o moţiune favorită, ar fi una dintre cele pe care nu am apucat să le joc, pe care am văzut-o discutată într-unul dintre meciurile eliminatorii, deoarece am regretat că nu eram eu acolo susţinînd una dintre părţi şi exprimîndu-mi ideile, şi anume cea legată de industria cinematografică şi dacă statul ar trebui să taxeze filmele ce au mai puţin de 30% personaje ce fac parte din minorităţi religioase, etnice, sexuale etc. De ce? Fiindcă este o întrebare pe care mi-o pun şi eu, în calitate de viitoare cineastă. Iar faptul că o temă de acest fel a fost abordată în cadrul unei competiţii de dezbateri academice, m-a făcut să realizez şi mai clar cît de versatile sunt acestea şi cît de interesant şi provocator poate fi să îţi aperi principiile, deşi la început poate părea că singurele subiecte ce sunt discutate în cadrul competiţiilor sunt aride şi greu de înţeles la prima vedere.