Cum mi-au influențat normele de gen identitatea? În ce măsură identitatea mea de acum reflectă normele cu care am fost crescut?

Ca o persoană bisexuală cu sex femeiesc, feminină și care respinge ideea că o persoană, în funcție de identitatea sa trebuie sa respecte anumite norme sociale, mediul în care am crescut a avut o influență destul de mare la nivel afectiv, dar și a comportamentului asupra mea. De când eram mică, ideea că trebuie să mă port feminin, cu fuste și rochii a fost teribilă, încât îmi rupeam fustele și dresurile pentrua nu le purta și a doua oară. Am preferat în generală compania băieților, cât și luptele mai în glumă. mai în serios, față de bârfele cu fetele. Dorința mea de a purta haine mai masculine, dari și de a-mi cumpăra articole vestimentare de la raioanele pentru bărbați a fost mereu respinsă de părinții mei, deoarece ei vedeau partea suer feminină din mine căreia îi plac tocurile, machiajul și rochiile nu și cea care dorește să poarte cămășo, tricouri, costume masculine, vrea să aibă părul mai scurt decât a celorlalte fete și poartă inele ”pentru bărbați”.

Părinții mei au crezut mereu și au încercat să-mi impună ideea că voi avea un job ce mă va pune în situația de a mă îmbrăca elegant, cu costume și tocuri zilnic, machiată și aranjată, voi fi căsătorită cu un bărbat care evident va câștiga mai mult decât mine pentru a mă susține, iar eu îi voi călca, gâti, spăla, face curat, și alte lucruri pe care au încercat să mă învețe să șe fac de mică, voi avea minim doi copii pe care îi voi creștee majoritar eu, deoarece femeia se ocupă de crescutul copiilor, bărbatul muncește și aduce bani în casă, fiind capul familiei. Ideea e că eu voi și ieșită din acest tipar pe care ei l-au creat pentru mine a fost o barieră între mine și ei pentru o vreme până când să accepte acest lucru. De altfel, și in societate, dar și in familie, ideea de a fi altceva decât ceea ce este impus de părinți sau de cei din jur a fost un ostacol destul de greu în a mă accepta pe sine și a reuși să trec peste ideea că nu sunt validă (sau nebună cum am mai fost numită de ceilalți) dacă nu sunt acceptată de cei din jur, sau de o bună parte a societății în care trăiesc.

Acum însă, opinia celor din jur care doresc că mă rănească cu vorbele aruncate în batjocură este mai mult un motiv în plus de a fi eu,  de a mă accepta ca o persoană validă a societății care poate schimba concepția generală de normalitate. Asta pentru că eu mă pot numi un caz ”fericit”, în care respingerea celor din jur nu a avut repercursiuni mai grave. Doresc să ofer altora ocazia de a avea parte de fericire indiferent de expresia de gen, identitatea de gen, sexul și orientarea afectiv sexuală.