Era joi test la istorie, alt proiect la geografie, nimic nou. Opt la romana din ascultare.

Pauza de pranz la fel de plictisitoare. Zi monotona cu somn dupa liceu si cina tarzie. O replica exacta a zilei de ieri si alaltaieri.

Nimeni nu se gandea ca ziua urmatoare sa primesc o propunere din partea Catalinei de a face parte din clubul Shukar, unde invatam sa dezbat.

Am intrat in acest club si mergem la toate lectiile Ioanei care eraau pline de umor si tare interesante. M-am lucrat foarte mult ca aveam colegi inteligenti si cu acelasi interese ca si mine. Eram tare dornica sa invat, cat mai repede tot ce se poate, ca ,ao apoi sa merg la concrsuri.

Dar intr-o zi, pregatindu-ne de un meci pentru concurs, a venit un baiat ce ne-a arbitrat si punandu-ma in fata colegilor si a lui m-am panicat foarte tare, incepusem sa ma balbai si sa ma gandesc ca nu stiu nimic si ceilalti vor rade de mine ca nu sunt in stare sa spun cateva cuvinte.

Dar mi-am luat inima in dinti. Dupa un scurt moment de respiro in care mi-am pus gandurile in ordine, am reusit sa duc la bun sfarsit un scurt discurs in care mi-am descris opinia.

Acum, la sfarsit de an, lucrurile s-au aranjat de la sine, ne-am omogenizat ca grup si ne-am invins emotiile provocate de vorbitul in public. Recunosc, niciuna dintre performantele noastre n-ar fi fost posibile fara implicarea constanta a trainerului nostru Ioana Covei, care ne-a indrumat si sfatuit cu orice ocazie.