Era o zi normala de scoala, in care aveam mate si Domnul Galbura ma asculta la tabla pentru ca voia sa se asigura ca nu da zece degeaba.

Seara, cand am ajuns acasa, am mancat, m0am spalat, cade obicei, apoi am primit un telefon de la matura mea Oana.

M-a surprins telefonul ei, desi eram foarte obosita povestindu-mi despre clubul Shukar, m-am entuziasmat foarte tare si imi trecuse de tot.

Am inceput sa particip aproape saptamanal la activitatile clubului Shukar. Am intalnit oameni minunati si extrem de imoirtanti.Am participat la prima mea competitie de debate la Sfantu Gheorghe pe 4-6 martie unde, desi nu am castigat niciun meci, ne-am super distrat. Debutul meu in dezbateri a avut loc in februarie, cand, impreuna cu Georgiana, Ioana si Tita am tinut un meci demonstrativ la muzeul rromilor pe motiunea ‘BOR ar trebui sa isi ceara iertare pentru cei 500 ani de robie’ . Un al doilea discurs demonstrativ am sustinut la cererea domnului Gelu Duminica. Am fost la Brasov pentru a ne plimba, iar in august am fost la Timisoara, unde am participat la Forumul National de Dezbateri Academice.

Insa primul moment dificil pentru mine a fost odata cu primul speech in fata unei audiente. Coincidenta, a fost si un concurs. Nepregatind nimic si fiind perfect rellaxata cu gandul ca am sa fiu doar spectator am fost luata total prin surprindere. Anxietatea mea sociala combinata cu panica si paranoia de moment m-au pus intr-o pozitie de criza pe care nu am stiut sa o rezolv din prima si nu am avut nicio idee ce se intampla.

Nu am avut incredere in mine, dar feedbackul pe care l-am primit dupa speech a fost genial si m-a facut sa prind incredere in mine. Acum sunt foarte entuziasmata de tot ceea ce am trait alaturi de oamenii ce fac parte din Shukar. Ma bucur ca am cunoscut atatea persoane interesante si m-au facut sa ma integrez foarte bine in ‘familia’ lor, cu toate ca nu am fost de la inceput alaturi de ei.