Era intr-o zi obisnuita de sambata cand nu aveam nicio activitate de facut, iar singurul lucru pe care m-am gandit sa-l fac a fost sa stau toata ziua in pat si sa citesc o carte de Paulo Coelho.

In timp ce citeam, ma gandeam la prezentarea facuta la liceu despre un club de debate, numit Shukar. Parea chiar interesanta ideea de a dezbate diverse motiuni.

Am intrat in acest club. La inceput imi era tare rusine sa stau in fata oamenilor sa vorbesc, dar dupa saptamani de training-uri mi-am depasit aceasta rusine si teama pentru a vorbi in public. Am fost la competitii de debate, unul dintre ele a fost Sfantul Gheorghe pe data de 4 martie, am cunoscut multe persoane. Am acumulat experiente pe cae nu o sa le uit. Orasul era mic, dar frumos. La o alta competitie am fost la Ramnicu Sarat unde am castigat un meci. In liceul unde se tineau meciurile a fost foarte frig si am si racit, dar totusi m-am distrat si nu am putut sa stau doar in pat. Am participat la Public Speaking unde consider ca am tinut cel mai bun discurs posibil.

Dar, odata cu inceperea clasei a 10-a lucrurile au luat o intorsatura brusca pentru mine. Presiunea profesorilor a crescut enorm, iar timpul meu era epuizat pe lucruri monotone cum ar fi temele. Partea si mai proasta fost si cand alti membrii ai clubului au inceput sa absenteze din cauza lipsei de timp.

Dar, odata cu aparitia altor persoane, incat ‘faima clubului’ Shukar a adus si pe altii interesati debate, am reusit sa aducem totul pe fagasul normal cu ajutorul trainerului nostru, Ioana Covei. Suntem un grup unit si cu ajutorul ei devenim si mai apropiati pe zi ce trece. Acum u an nu mi-as fi imaginat ca voi intalni astfel de persoane minunate si ca voi gasi un loc de acceptare. Multumesc colegi, multumesc Ioana Covei. Multumesc tuturor. Si acesta clar nu este sfarsitul. Mai avem meciuri de castigat, locuri de vazzut si experiente de creat si de neuitat.