Mădălina Bădărău
Mădălina Bădărău
Sunt fostă sportivă, fostă jucătoare de handbal, mai exact şi am practicat acest sport timp de aproape cinci ani. Sunt elevă la C.N.Octav Onicescu, în clasa a9a la uman – filologie. În viitor vreau să ajung psiholog şi să lucrez într-o închisoare, vreau să aflu cum gândeşte o persoană, ce simte o persoană când săvârşeşte o infracțiune. Sunt o persoană curioasă, calma, sarcastică, implicată, serioasă -atunci când circumstanţele cer acest lucru-. Mă plictisesc repede și nu îmi place să aștept, cu toate astea nu sunt o persoană foarte punctuala -se mai întâmplă să ajung şi la timp-. Îmi plac foarte mult animalele, iar când eram mai mică îmi doream să devin dresor de animale, de câini în special. Încă îmi mai doresc să ajung să lucrez cu animale, mai exact, vreau ca în viitor să deschid un centru de reeducare pentru animalele ce dintr-un anumit motiv devin agresive sau ce nu pot fi controlate de stăpânii lor. Îmi place să citesc şi să scriu.
Dora Damian
Dora Damian
Mă numesc Damian Dora Ioana, sunt elevă a Colegiului Naţional Spiru Haret Bucureşti şi am 17 ani. E foarte greu să te descrii ca persoană, înafară de aceste date tipice şi banale, pentru că niciodată nu cred că ajungi să te cunoşti destul. Ceea ce ştiu despre mine este ca în mine se zbat două părţi: una pozitivă, una negativă. Mereu, la orice decizie pe care o iau, îmi trec mii şi mii de gânduri prin cap, toate amestecate. Dar bineînţeles că încerc să-mi valorific partea negativă într-un sens bun: vulnerabilitatea o transform în sensibilitate, impulsivitatea în determinare, răutatea în critica, naivitatea în inocentă şi invidia în ambiţie. Aşadar, trecând de la partea asta atât de filosofica:)), pot spune că îmi place să învăţ din greşelile altora, că sunt o fire foarte veselă, că îmi place să trăiesc toate momentele vieţii şi că încerc să nu-mi planific nimic pentru viitor. This is me:)
Georgiana Ioniță
Georgiana Ioniță
Bună! Mă numesc Georgiana Ioniţă şi sunt elevă în clasa a XI a din cadrul Şcolii Superioare Comerciale „Nicolae Kretzulescu”.Cu siguranţa, ceea ce mă diferenţiază de ceilalţi oameni este personalitatea. Consider că sunt responsabilă, ambiţioasa, perseverentă, sociabilă, optimistă, dar ceea ce îmi lipseşte este încrederea în mine. Îmi place să ştiu că am putut ajuta pe cineva, indiferent de situaţie, iar când am un lucru de făcut mă străduiesc să iasă perfect. O mare parte din timp o petrec la şcoală sau învăţând pentru şcoală, dar mă relaxez citind, ascultând muzică, alergând în parc sau gătind. Pentru mine, educaţia este foarte importantă, pentru că ne ajută să ne descurcăm în societate. Educaţia este singurul lucru care nu se pierde. Aceasta va fi mereu în topul tuturor, indiferent de naţionalitate. Este bine să fii un om educat, să ştii să te descurci în viaţă, să ştii să comunici cu toţi cei din jurul tău, să nu laşi pe nimeni să gândească în locul tău, să ştii să lupţi şi, mai ales, să ştii care sunt drepturile tale. În plus, părinţii au un rol important în educaţia copiilor şi trebuie să îi susţină pe aceştia să realizeze mult mai mult decât au realizat ei până în momentul de faţă. Părinţii mei mă susţin în tot ceea ce fac, iar prin rezultatele mele doresc să îi fac mândri. Pe viitor, vreau să urmez Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, pentru a deveni manager resurse Umane. Totodată, vreau să cunosc oamenii mai bine, iar cea de-a doua facultate pe care o voi urma va fi Facultatea de Psihologie. O să-mi ating scopul de a termina aceste două facultăţi, apoi o să îmi întemeiez o familie cu mai mulţi copii, cărora am să le ofer tot ceea ce e mai bun pentru a avea un viitor strălucit şi am să fiu pentru ei un exemplu bun de urmat.
Tabita Ene
Tabita Ene
Eu sunt Tabita, o elevă, care doreşte cu puţinul pe care îl are să facă ceva în viaţă. Nu vreau să fiu decât o persoană efemeră. Atunci când voi muri vreau ca oamenii să zâmbească aducându-şi aminte de numele meu, pentru lucrurile bune pe care le-am făcut pentru ei. Ceea ce mă preocupă pe mine în educaţie este formarea mea. Formarea aceasta constă în a-mi dezvolta capacitatea fizică cât şi cea psihică. Datorită dezvoltării proprii atât fizic cât şi psihic pot percepe mai uşor lucrurile, adică pot face diferenţa dintre ce e bine şi ce e rău. Ceea ce îmi doresc să realizez pe viitor este de a deveni una dintre cele mai bune antrenoare de Canotaj din ţară, vreau să duc până la bun sfârşit acest vis, deoarece am o tehnică destul de bun avansată şi îmi face o deosebită plăcere să împărtăşesc cunoştinţele mele cu ceilalţi. Un alt vis pe care vreau să-l însuşesc este acela de a deveni consilier pe problemele rromilor. Pe mine încă mă deranjează încă din copilărie aceasta ilegalitate în drepturi dintre o femeie şi un bărbat. Eu consider că şi femeile au dreptul la o educaţie, dreptul la exprimare, la o slujbă etc. Pentru că eu ştiu cât de mult te doare când cineva te priveşte ca pe o fată, iar ei consideră că o fată nu este capabilă de a face şi altceva înafară de a face de mâncare. Ceea ce mă caracterizează pe mine în momentul de faţă este că îmi place să mă implic în viaţa altora. Un alt argument este încăpăţânarea mea, temperamentul meu schimbător, pentru că acum plâng apoi rad sau acum sunt sensibilă apoi dura. Starea mea de spirit depinde şi de locul în care mă aflu, de exemplu când sunt lângă surorile mele mai mici îmi pierd pur şi simplu controlul, dar când sunt la antrenament sau am momente când sunt singura sunt foarte liniştită. Aceasta sunt eu şi nimeni şi nimic nu mă poate schimba.
Samir Ene
Samir Ene
Prieteni îmi spun Samir pentru originile mele orientale, origini indiene mai exact, mai exact pentru că sunt rom. Sunt elev în clasa a XII-a, am 18 ani iar singurul lucru care mă caracterizează este muzica. Muzica pentru mine este fereastra prim care pot să ies din acest univers şi să mă retrag în propriul meu spațiu vital. Fiind şi percuţionist de mai bine de 5 ani, pot spune că muzica este printre primele locuri din viaţa mea. De când mă ştiu mi-a plăcut să fac lucrurile într-un singur mod, singur. Bineînțeles că nimeni de pe această planetă nu poate reuși acest lucru, dar câteodată ambiţia mea a depășit listele normalului, totuși am ajuns la o concluzie, aceea că nu poţi să faci chiar toate lucrurile singur, că ai nevoie de cineva care să te susțină şi să te îndrume, pentru a ieşi un lucru minunat. Pot spune că pentru mine familia este cel mai important grup al unui individ, deoarece este singurul grup care te vă iubi necondiționat toată viaţa. Banii nu aduc fericirea, ci liniștea familiei şi împlinirea alături de cei dragi aduc adevărata fericire, iar un om care nu apreciază ce are, şi nu luptă pentru adevăratele lucruri importante ale vieții (familia, credință şi iubirea), nu merita să trăiască. După terminarea liceului, sincer sunt cam nehotărât, pentru că sunt destule variante, cel mai mult mi-ar plăcea să continui cu muzică, dar şi opţiunea de a fi asistent social îmi place. Legat de clubul de dezbatere Shukar, pot spune că este foarte impresionant, am cunoscut oameni foarte Inteligenți şi foarte prietenoși, de la care pot învăța lucruri minunate.
Luca Ionescu
Luca Ionescu
În viitor aş vrea să părăsesc tara, să-mi găsesc un job care să-mi placă şi care să fie bine plătit şi aş vrea să-mi întemeiez o familie. În momentul de faţă sunt elev, am 17 ani şi mă focusez asupra învăţământului, deoarece ştiu că pot ajunge undeva doar dacă am anumite calificări cum ar fi o Diplomă de Atestat sau premii la anumite olimpiade. Timpul liber mi-l petrec cu prietenii, învăţând sau la clubul Shukar.
Ioana Neagu
Ioana Neagu
Mereu când sunt pusă să mă descriu singură intru într-un fel de panică pentru că îmi este extrem de greu sa îmi dau seama ce e demn de menționat, ce ar putea fi relevant în acel moment, cum să îmi prioritizez caracteristicile personale şi de aceea acum doar voi înşirui câteva lucruri care nu sunt neapărat mai deosebite, dar simt că mă reprezintă: Iubesc filmul. Sunt feministă. Mă îmbrac aproape exclusiv în rochii sau pantaloni colorați. Sunt ambivertă, depinzând de situație sau de dispoziția mea, dar aproape întotdeauna după ce socializez mai mult, mă simt epuizată. Consider că apogeul meu (pentru moment) a fost atunci când am făcut parte din juriul unui festival de film documentar. Plănuiesc să îmi vopsesc părul albastru în vară. Pizza mea preferată este Quatro Formaggi. Îmi rod şi rup buzele încontinuu şi nu ştiu cum să scap de ticul ăsta. Vreau să îmi iau carnetul, deşi mi-e frică să conduc. Sunt agnostică. Nu ştiu dacă tot ce am zis are sens, contează, îmi creează o anumită imagine?! E destul totuşi cât oamenii să îşi facă o vagă idee despre cine sunt.
Tabita Miriuță
Tabita Miriuță
Am 15 ani și sunt clasa a Xa la Colegiul National Iulia Hasdeu. Cele mai importante lucruri pentru mine sunt familia si scoala. La varsta asta aceste doua lucruri consider ca sunt estentiale pentru mine dar nu numai. Pe mai departe as vrea sa dau la facultatea de Comunicatii si Relatii Publice deoarece imi place foarte mult sa vorbesc si sa interactionez cu diverse personae. Printre hobby-urile mele acum se afla si dezbaterile de care sunt foarte atrasa si sper sa evoluez cat mai mult. Sunt o fire foarte carizmatica si sunt mereu cu zambetul pe buze.
Ionuț Nicolae
Ionuț Nicolae
Numele meu este Niculae Ionuţ Viorel şi sunt elev în clasa a XI a la Şcoală Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”. Nu sunt foarte înalt, dar nici scund, înălţimea mea fiind de 1,79 cu o greutate de aproximativ 72 de kilograme. Îmi plac oamenii cinstiţi, sinceri, recunoscători, amuzanţi şi mereu am încercat să fiu un om cu calităţile ce mi-ar plăcea să le văd în ceilalţi. Fără prea mult stres, calm şi plin de optimism, aşa cred că ar arăta un om fericit în ziua de azi. Majoritatea oamenilor pun prea mare accent pe lucrurile materiale, pe bani, ceea ce cred ei că le vor aduce fericirea. Dar după ce îi au, rămân surprinşi de faptul că nu sunt fericiţi şi din contră sunt stresaţi şi foarte motivaţi, determinaţi să facă din ce în ce mai mulţi bani. Pentru ei banii au ajuns un scop, un ţel. Consider că, din acest motiv cei care deţin o avere impresionantă nu sunt fericiţi, pentru ei banii au ajuns un scop, nu o metodă de a atinge noi oportunităţi. În opinia mea, educaţia este foarte important, pentru că ne ajută să privim cu alţi ochi lumea. Ne dezvolta, ne prioritizeaza scopurile, ne poate ajuta să fim fericiţi, dacă ştim să profităm de pe urma ei. Educaţia îţi oferă un caracter, o personalitate, acestea niciodată nu le vom putea pierde. Principiile şi valorile, dobândite cu ajutorul educaţiei, ne vor conduce pe un drum al vieţii sigur, fără să fim nevoiţi să facem compromisuri. Un rol important în educaţia oricărui copil îl joacă părinţii. Părinţii îşi cunosc cel mai bine copii, aceştia trebuie să le aducă la cunoştinţă calităţile lor şi defectele pentru a le transforma în atuuri sau pentru a le corecta. Pe baza acestor informaţii copilul trebuie să fie ajutat să ia o decizie referitor la cariera sa, trebuie să fie ajutat să ia o decizie nu să i se impună o anumită hotărâre. Pe viitor, îmi doresc să îmi deschid propria afacere. Pentru alţii poate părea un vis de neatins, nerealizabil, imposibil, utopic, pentru mine e un vis ce poate deveni realitate, depinde doar de mine. Părinţii mei mă ajuta în tot ceea ce fac, în ceea ce este bine. În lucrurile pe care ei consideră ca nefiind constructive, îmi explica ce urmări negative ar putea avea acea decizie.
Petre Cosmin Stoican
Petre Cosmin Stoican
Numele meu este Stoican Petre, îmi voi descrie personalitatea pe scurt. Toţi prietenii/cunoştinţele îmi spun că-s un om plin de energie, nebun (nu, nu am o boală mintală, sau poate am) îndrăzneţ şi uneori nu gândesc când scot un cuvânt pe gură. Mai am un singur lucru de adăugat, mă enervez destul de repede. Aceasta este descrierea mea.